Search results
f a bulă, fabule substantiv feminin. 1. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. 1.1. Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală.
- Definiție Ortografic
Dicționar dexonline. Definiții pentru fabula din...
- Definiție Sinonime
Dicționar dexonline. Definiții, sinonime pentru fabula din...
- Definiție Ortografic
May 29, 2024 · Quick Reference. [Latin ‘story’] In Russian formalist theory ( see also formalism), the underlying story as a chronology of events, as distinct from the surface level plot or narrative structure—the latter being syuzhet (Shklovsky). In simple narratives the two normally coincide. From: fabula in A Dictionary of Media and Communication ».
- English
- French
- Italian
- Latin
- Romanian
- Spanish
Etymology
Latin fabula (“story”). Doublet of fable.
Noun
fabula (plural fabulae) 1. (narratology) A series of events forming the basis of a story or narrative.
Pronunciation
1. Homophones: fabulas, fabulât
Verb
fabula 1. third-person singular past historic of fabuler
Etymology
Borrowed from Latin fābula. Doublet of favola, fiaba,and fola.
Pronunciation
1. IPA(key): /ˈfa.bu.la/ 2. Rhymes: -abula 3. Hyphenation: fà‧bu‧la
Noun
fabula f (plural fabulae) 1. (literature, film studies) fabula
Etymology
From for, fā- (“speak, say”) + -bula (instrument noun suffix).
Pronunciation
1. (Classical) IPA(key): /ˈfaː.bu.la/, [ˈfäːbʊɫ̪ä] 2. (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): /ˈfa.bu.la/, [ˈfäːbulä]
Noun
fābula f (genitive fābulae); first declension 1. discourse, narrative 2. a fable, tale, story 3. a poem, play 4. concern, matter 5. romance
Etymology
Borrowed from French fabuler.
Verb
a fabula (third-person singular present fabulează, past participle fabulat) 1st conj. 1. to fabulate
Verb
fabula 1. inflection of fabular: 1.1. third-person singular present indicative 1.2. second-person singular imperative
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula ].
Dicționar dexonline. Definiții, sinonime, conjugări, declinări, paradigme pentru fabula din dicționarele: DEX '09, DEX '98, MDA2, DN, MDN '00, NODEX, DOOM 3 ...
Fabula was the general Latin term for ‘play’ or ‘drama’. Ancient terminology is not entirely consistent, but the following types of Latin fabulae are mentioned: fabula Atellana; crepidata, almost certainly adaptations of Greek tragedy (crepida was a type of Greek shoe); palliata, sometimes used of all drama with a Greek setting, but normally restricted to comedy (pallium = Greek cloak ...
fabula definitie. FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri ), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animale lor sau lucrurilor. scurtă narațiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. povestire în care nu se poate ...
