Yahoo Web Search

  1. Iordania - Wikipedia

    ro.wikipedia.org › wiki › Iordania
    • Istorie
    • Patrimoniu
    • Diviziuni Administrative
    • Geografie
    • Demografie
    • Lectură Suplimentară
    • Legături Externe

    Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii.

    Între 1985-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCOau fost incluse 4 obiective culturale sau naturale din Iordania. 1. Ruinele orașului Petra 2. Cetatea Q'useir Amra 3. Situl arheologic de la Um er-Rasas 4. Zona protejată Wadi Rum Din anul 2005 tradițiile culturale ale beduinilor din zona Petra și Wadi Rum figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

    Guvernorate

    Iordania este împărțită administrativ în 12 guvernorate (muhafazah), care la rândul lor sunt împărțite în 52 de nawahi.Cele 12 guvernorate sunt: 1. Amman 2. Balqa 3. Zarqa 4. Madaba 5. Irbid 6. Jerash 7. Ajloun 8. Mafraq 9. Aqaba 10. Karak 11. Ma'an 12. Tafilah

    Singura graniță naturală a Iordaniei este râul Iordan, care împarte teritoriul în Malul de vest al Iordanului (Cisiordania) și Malul de est (Transiordania). Celelalte granițe, la nord, cu Siria, la est, cu Irakul și la sud-est, cu Saudia, au fost trasate cu rigla, după bunul plac și interesele colonialiste cuprinse în Acordul Sykes–Picot.

    Populația

    Populația Iordaniei se împarte în: 1. - 99,2% arabi, dintre care peste 80% musulmani suniți. Aproape 80% dintre arabi se autoidentifică a fi palestinieni, iar elita conducătoare militară și politică este în mare parte beduină(beduinii reprezentând circa 20% din populație), ca și dinastia hașemită iordaniană. 2. - 0,5% cerchezi 3. - 0,1% armeni 4. - 0,1% turci 5. - 0,1% kurzi .

    Refugiații irakieni

    În urma Războiului din Golf (1991) s-au refugiat în Iordania și circa 200.000 de refugiați irakieni.

    El-Anis, Imad. Jordan and the United States: The Political Economy of Trade and Economic Reform in the Middle East(I.B. Tauris, distributed by Palgrave Macmillan; 2011) 320 pages; case studies of t...
    Robins, Philip. A History of Jordan(2004)
    Salibi, Kamal S. The Modern History of Jordan(1998)
    Teller, Matthew. The Rough Guide to Jordan(4th ed. 2009)
    ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
    ro Îndrumar de afaceri, Document elaborat de Ministerului Comerțului din România
    ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
    en CIA: The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/jo.html
  2. Wikizero - Iordania

    www.wikizero.com › ro › Iordania
    • Istorie
    • Războiul Arabo-Israelian Din 1948
    • Patrimoniu
    • Diviziuni Administrative
    • Geografie
    • Demografie
    • Lectură Suplimentară
    • Legături Externe

    Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii.

    După ce Regatul Unit a fost nevoit, în 1947, să retrocedeze mandatul asupra Palestinei Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de a împărți Palestina între evrei și arabi, „Legiunea Arabă” a fost una dintre cele 6 armate arabe care au invadat Statul Israel nou-format. Conform planurilor regelui Abdullah I, ea a primit ordinul să ocupe - pentru alipirea de Iordania - toată zona de vest a Iordanului (Cisiordania) și Ierusalimul, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura, dintre toate armatele arabe invadatoare, care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate. În urma retragerii mandatului britanic Parlamentul transiordanian l-a proclamat pe Abdullah I al Iordaniei din dinastia beduină hașemită ca primul rege al Regatului Transiordania. Abdullah I și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Mos...

    Între 1985-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCOau fost incluse 4 obiective culturale sau naturale din Iordania. 1. Ruinele orașului Petra 2. Cetatea Q'useir Amra 3. Situl arheologic de la Um er-Rasas 4. Zona protejată Wadi Rum Din anul 2005 tradițiile culturale ale beduinilor din zona Petra și Wadi Rum figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

    Guvernorate

    Iordania este împărțită administrativ în 12 guvernorate (muhafazah), care la rândul lor sunt împărțite în 52 de nawahi. Cele 12 guvernorate sunt: 1. Amman 2. Balqa 3. Zarqa 4. Madaba 5. Irbid 6. Jerash 7. Ajloun 8. Mafraq 9. Aqaba 10. Karak 11. Ma'an 12. Tafilah

    Singura graniță naturală a Iordaniei este râul Iordan, care împarte teritoriul în Malul de vest al Iordanului (Cisiordania) și Malul de est (Transiordania). Celelalte granițe, la nord, cu Siria, la est, cu Irakul și la sud-est, cu Saudia, au fost trasate cu rigla, după bunul plac și interesele colonialiste cuprinse în Acordul Sykes–Picot.

    Populația

    Populația Iordaniei se împarte în: 1. - 99,2% arabi, dintre care peste 80% musulmani suniți. Aproape 80% dintre arabi se autoidentifică a fi palestinieni, iar elita conducătoare militară și politică este în mare parte beduină(beduinii reprezentând circa 20% din populație), ca și dinastia hașemită iordaniană. 2. - 0,5% cerchezi 3. - 0,1% armeni 4. - 0,1% turci 5. - 0,1% kurzi .

    Refugiații irakieni

    În urma Războiului din Golf (1991) s-au refugiat în Iordania și circa 200.000 de refugiați irakieni.

    El-Anis, Imad. Jordan and the United States: The Political Economy of Trade and Economic Reform in the Middle East(I.B. Tauris, distributed by Palgrave Macmillan; 2011) 320 pages; case studies of t...
    Robins, Philip. A History of Jordan(2004)
    Salibi, Kamal S. The Modern History of Jordan(1998)
    Teller, Matthew. The Rough Guide to Jordan(4th ed. 2009)
    ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
    ro Îndrumar de afaceri, Document elaborat de Ministerului Comerțului din România
    ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
    en CIA: The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/jo.html
  3. Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 - Wikipedia

    ro.m.wikipedia.org › wiki › Războiul_Arabo-Israelian

    Iordania: 8.000 – 12.000 Liban: 1,000 Arabia Saudită: 800–1.200 Armata Arabă de Eliberare: 3.500 - 6.000 Pierderi 6.373 morți (circa 4000 soldați și 2.400 civili) 4.000 morți (referitor exclusiv la egiptieni, sirieni și iordanieni) 8,000+ morți din celelalte armate arabe și palestinieni

  4. Palestinieni - Wikipedia

    ro.m.wikipedia.org › wiki › Palestinieni

    Islam (93%) Creștinism (6%) Druzi / Samariteni (1%) Locuință de palestinieni creștini din Ierusalim, cca 1850. Pictură de W. H. Bartlett . 93% dintre palestinieni sunt musulmani, din care vasta majoritate sunt credincioși ai ramurii sunite a islamului, cu o mică minoritate ahmadiyya . Palestinienii creștini reprezintă o minoritate semnificativă de 6%, urmați de comunități ...

    • 2.930.000 (din care 792.081 sunt refugiați înregistrați (2016))
    • 2.144.233 (doar refugiați înregistrați (2016))–3.240.000 (2009)
    • 1.880.000 (din care 1.311.920 sunt refugiați înregistrați (2016))
    • 4.750.000
  5. Elif Şafak - Wikipedia

    ro.wikipedia.org › wiki › Elif_Shafak
    • Biografie
    • Opera de Ficțiune
    • Opera de Non-Ficțiune
    • Alte Activități
    • Teme
    • Viața personală
    • Premii și Distincții
    • Listă de Opere
    • Legături Externe

    S-a născut la Strasbourg. Numele ei real este Elif Bilgin. A preluat pseudonimul Șafak, care în turcă înseamnă “răsărit”, de la mama sa, Șafak Atayman. Mama și tatăl, filosoful Nuri Bilgin, aveau să divorțeze de timpuriu. Mama ei avea 21 de ani la acea vreme și, revenită în Turcia, familia a vrut să îi găsească un soț. Bunica scriitoarei s-a opus, însă, și a luat decizia de a avea grijă de nepoată cât timp fiica urma să-și continue studiile. Elif Șafak și-a petrecut apoi bună parte din copilărie și adolescența călătorind dintr-o țară în alta, alături de mama sa care îmbrățișase cariera de diplomat. A locuit în Spania, Franța, Iordania, iar ulterior în Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii, iar acest stil de viață i-a dezvoltat simțul multiculuralismului, înrâurindu-i și opera. A absolvit Facultatea de Relații Internaționale la Orta Doğu Teknik Üniversitesi (ODTÜ), o prestigioasă universitate din Ankara, apoi a urmat studii de master, iar tema disertației, Bekt...

    Elif Safak a publicat 15 cărți, dintre care 10 sunt romane. A debutat în 1994 cu un volum de povestiri intitulat Kem Gözlere Anadolu, „Anatolia privită cu ochii invidiei”, însă nu și-a dat acordul retipăririi acestuia pe motiv că nu îl mai agreează, astfel, adevăratul debut literar are loc în 1997 odată cu romanul Pinhan ( literal, "Interzis", însă titlul se traduce, de obicei, prin „Dervișul”) Se inspiră din mediile ordinului mistic Bektași și spune povestea unui derviș aflat în căutarea propriei identității, care pleacă din lăcașul în care slujește și se îndreaptă către Istanbul. În 1998 romanul este distins cu premiul „Mevlana”, acordat anual celei mai bune opere inspirate de mistica islamică Al doilea roman, Șehrin Aynaları, „Oglinzile orasului, apărut doi ani mai târziu, are la bază atât mistica islamică, dar și pe cea evreiască. Acțiunea plasată în secolul al XVII-lea îi are în centru pe evreii sefarzi care, expulzați din Peninsula Iberică începând cu secolul al XV-lea, ajung...

    Elif Șafak semnează în anul 2005 volumul de eseuri Med-Cezir, “Flux și reflux”, în care abordează mai multe teme de actualitate, precum identitatea masculină și feminină, sexualitatea, criza socială globală, etc. Volumul reunește, de fapt, mai multe articole ale sale apărute în presa din Turcia de-a lungul timpului. În aceeași manieră apar și volumele Firarperest (2010), “Dornică de evadare, Kağıt Helva (2010), “Alvița” și Șemspare (2012), Bucățică din soare”, acestea cuprinzând articole și eseuri publicate de scriitoare în presa din Turcia, Statele Unite și Marea Britanie. Printre cele mai răsunătoare publicații de presă la care contribuie se numără Washington Times, Wall Street Journal, New York Times, Financial Times, Huffington Post, The Economist, The Guardian, Der Spiegel și La Repubblica.

    Elif Șafak ține discursuri pentru TED Global, este membră a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy din Davos și membră fondatoare a Consiliului European pentru Afaceri Externe și Relații Internaționale. E cunoscută ca o apărătoare ferventă a drepturilor femeilor, minorităților și comunității LGBT

    Opera sa poate fi încadrată în sfera foarte largă a postmodernismului, apartenența sa la acest curent fiind determinată nu atât de experimentele cât de natura subiectelor abordate: criza identității și a ideii de identitate, identitățile multiple și dificultatea concilierii acestora, , cultivarea ideii de diferență, la nivel social și cultural. Problematica de actualitate îți găsește reflectarea atât în opera sa de ficțiune, cât și în cea non-ficțională. Abordează, pe de-o parte, tematica socială, precum libertatea discursului, minoritățile și problemele acestora, feminitatea și maternitatea, pe de altă parte, universul mistic este des întâlnit în scrierile sale, vădind interes pentru sufism încă din anii de facultate. De altfel, într-un interviu acordat pentru The Guardian, Elif Safak afirmă că “sufismul te face să ștergi tot ceea ce știi și de care ești sigur și te face să gândești din nou, însă nu cu mintea, ci cu inima.” O temă constantă este și orașul Istanbul, pe care îl vede...

    Este căsătorită din anul 2005 cu jurnalistul turc Eyüp Can și au împreună o fată, Șehrazat Zelda Sağlık și un băiat, Emir Zahir Sağlık. Pentru că a respins ideea maternității o bună parte din viață, axându-se mai degrabă pe construirea carierei literare, după nașterea fetiței, autoarea suferă de depresie post-partum, pe care o analizează în romanul “Lapte negru”(2007). Locuiește mai mult în Londra decât în Istanbul alături de soț, ceea ce le transformă mariajul într-unul la distanță. Scriitoarea declară pentru The Telegraph: “Cred că nu sunt o soție bună, dar nu am o problemă cu asta.”

    A fost nominalizată pe liste lungi și scurte la premii literare de prestigiu, precum Orange Prize, MAN Asian Prize, Bailey’s Prize, IMPAC Dublin Award, Independent Foreign Fiction Prize și RSL Ondaatje Prize. În anul 2006 primește Premiul Internațional pentru Jurnalism Maria Grazia Cutuli, iar în 2010, guvernul francez îi oferă distincția onorifică Ordinul Artelor și Literelor

    Limba turcă

    1. Kem Gözlere Anadolu, 1994 2. Pinhan, 1997 3. Șehrin Aynaları, 1999 4. Mahrem, 2000 5. Bit Palas, 2002 6. Araf, 2004 7. Beșpeșe, 2004 (alături de Murathan Mungan, Faruk Ulay, Celil Oker și Pınar Kür) 8. Med-Cezir, 2005 9. Baba ve Piç, 2006 10. Siyah Süt, 2007 11. Așk (Traducere a The Forty Rules of Love: A Novel of Rumi), 2009 12. Kâğıt Helva, 2010 13. Firarperest, 2010 14. İskender ( traducere a Honour), 2011 15. Șemspare, 2012 16. Ustam ve Ben, 2013 17. Sakız Sardunya, 2014 18. Havva'nın...

    Limba engleză

    1. The Saint of Incipient Insanities, 2004 2. The Gaze (traducere a Mahrem), 2006 3. The Flea Palace, 2007 4. The Bastard of Istanbul (traducere a Baba ve Piç), 2007 5. The Forty Rules of Love: A Novel of Rumi, 2010 6. Black Milk: On Writing, Motherhood, and the Harem Within, 2011 7. The Happiness of Blond People: A Personal Meditation on the Dangers of Identity, 2011 8. Honour, 2012 9. The Architect's Apprentice, 2014 10. Three Daughters of Eve, 2016

    Romane traduse în limba română

    1. Bastarda Istanbulului, traducere din limba engleză: Ada Tănasă, Iași, Editura Polirom, 2007 2. Sfântul nebuniilor incipiente, traducere din limba engleză: Ada Tănasă, Iași, Editura Polirom, 2009 3. Cele patruzeci de legi ale iubirii, traducere din limba engleză: Ada Tănasă, Iași, Editura Polirom, 2011 4. Lapte negru, traducere din limba engleză: Ada Tănasă, Iași, Editura Polirom, 2012 5. Onoare, traducere din limba engleză: Ada Tănasă, Iași, Editura Polirom, 2013 6. Palatul puricilor, trad...

  6. Yasser Arafat - Wikipedia

    ro.wikipedia.org › wiki › Yasser_Arafat
    • Date biografice
    • Trecerea în Neființă
    • Bibliografie
    • Legături Externe

    Se trăgea dintr-o familie palestiniană, probabil din Fâșia Gaza (Arafat și-a ocultat originea alegându-și locul de naștere în funcție de împrejurări, adesea susținea că s-a născut la Ierusalim) dar și-a petrecut copilăria la Cairoîmpreună cu frații și surorile sale (în număr de șase). A absolvit Universitatea din Cairo în 1950. Din 1969 a fost co-fondator și președinte al Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și din 1993 președintele (rais) Autorității Naționale Palestiniene. În 1994 a fost co-laureat al Premiului Nobel pentru Pace împreună cu Ițhak Rabin și Șimon Peres. Ca lider și coordonator al unor unități de gherilă (Fatah, gruparea Septembrie cel Negru, gruparea Abu Nidal, etc.), era privit ca luptător pentru pace de către cei care îl sprijineau și ca terorist de către restul lumii. Acordarea Premiului Nobel lui Arafat, considerat ca terorist cu o lungă carieră de promovare a violenței, a fost însoțită de proteste, iar unul dintre cei 5 membri ai Comitetului Nobel, n...

    Arafat a murit la vârsta de 75 de ani la spitalul militar Percy din Clamart, în apropiere de Paris, iar trupul său a fost înmormântat în moscheea din Ramallah.

    en Aburish, Said K.: Arafat: From Defender to Dictator, New York: Bloomsbury, 1998.
    en Makovsky, David: Making Peace with the PLO: The Rabin Government's Road to the Oslo Accords, Washington Institute for Near East Policy, 1996.
    en Dershowitz, Alan M.: Why Terrorism Works: Understanding the Threat Responding to the Challenge, Yale University Press, 4 septembrie 2002, ISBN 0300097662, ISBN 978-0300097665.
    en Morris, Benny: Righteous Victims: A History of the Zionist-Arab Conflict, 1881-2001 Publisher: Vintage, 28 august 2001, ISBN 0679744754, ISBN 978-0679744757.
    ro „Yasser Arafat: Imaginea lui domină încă viața politică palestiniană", în Revista Institutului Diplomatic Român, anul I, numărul I, semestrul I, 2006, pp. 58-60
    Biography of Yasser Arafat at Nobelprize.org
    Yasser Arafat (1929–2004) at PASSIA
  7. Coreea de Sud - Wikipedia

    ro.wikipedia.org › wiki › Republica_Coreea

    Coreea de Sud, oficial Republica Coreea (în coreeană 대한민국 Daehan-minguk) este o țară din Asia de Est, care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene.Numită „Țara dimineților liniștite”, ea are capitala la Seul, oraș care este a doua metropolă din lume ca mărime și un important oraș pe plan mondial.

  8. List of regicides of Charles I - Wikipedia

    ro.xcv.wiki › wiki › List_of_regicides_of_Charles_I

    În urma procesului lui Carol I în ianuarie 1649, 59 de comisari (judecători) i-au semnat mandatul de moarte .Aceștia, împreună cu mai mulți asociați cheie și numeroși oficiali ai curții, au făcut obiectul pedepsei în urma restaurării monarhiei în 1660 cu încoronarea lui Carol al II-lea .

  9. Lawrence al Arabiei (film) - Wikipedia

    ro.m.wikipedia.org › wiki › Lawrence_al_Arabiei_(film)

    Lawrence al Arabiei (1962) ( Lawrence of Arabia) este un film epic britanic bazat pe viața lui T. E. Lawrence. A fost regizat de David Lean și produs de Sam Spiegel prin intermediul companiei sale britanice, Horizon Pictures, scenariul filmului este realizat de Robert Bolt și Michael Wilson. În rolul principal interpretează Peter O'Toole.

  10. Angelina Jolie – Wikipedia - dero.xcv.wiki

    dero.xcv.wiki › wiki › Angelina_Jolie

    De la Wikipedia, enciclopedia liberă. Angelina Jolie (2019) Angelina Jolie [ ænd͡ʒəˌlina d͡ʒoʊ̯li] DCMG (* 4. iunie 1975 ca Angelina Jolie Voight în Los Angeles, California) este o americană - americană - actriță, regizor de film, producător de film și scenarist cambodgian. În timpul căsătoriei cu Brad Pitt, ea a fost numită Angelina Jolie Pitt.

  11. People also search for