Yahoo Web Search

  1. Wolfgang Amadeus Mozart - Wikipedia › wiki › Wolfgang_Amadeus_Mozart

    Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg - d. 5 decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul muzical Mozart”.

    • Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart
    • Maria Anna Mozart
  2. Wolfgang Amadeus Mozart - Wikipedia › wiki › Wolfgang_Amadeus_Mozart
    • Life and Career
    • Appearance and Character
    • Works, Musical Style, and Innovations
    • Influence
    • Further Reading
    • External Links

    1773–77: Employment at the Salzburg court

    After finally returning with his father from Italy on 13 March 1773, Mozart was employed as a court musician by the ruler of Salzburg, Prince-Archbishop Hieronymus Colloredo. The composer had many friends and admirers in Salzburg and had the opportunity to work in many genres, including symphonies, sonatas, string quartets, masses, serenades, and a few minor operas. Between April and December 1775, Mozart developed an enthusiasm for violin concertos, producing a series of five (the only ones...

    1777–78: Journey to Paris

    In August 1777, Mozart resigned his position at Salzburg[e] and on 23 September ventured out once more in search of employment, with visits to Augsburg, Mannheim, Paris, and Munich. Mozart became acquainted with members of the famous orchestra in Mannheim, the best in Europe at the time. He also fell in love with Aloysia Weber, one of four daughters of a musical family. There were prospects of employment in Mannheim, but they came to nothing, and Mozart left for Paris on 14 March 1778 to cont...

    Mozart's physical appearance was described by tenor Michael Kelly in his Reminiscences: "a remarkably small man, very thin and pale, with a profusion of fine, fair hair of which he was rather vain". His early biographer Niemetschek wrote, "there was nothing special about [his] physique.... He was small and his countenance, except for his large intense eyes, gave no signs of his genius." His facial complexion was pitted, a reminder of his childhood case of smallpox.Of his voice, his wife later wrote that it "was a tenor, rather soft in speaking and delicate in singing, but when anything excited him, or it became necessary to exert it, it was both powerful and energetic." He loved elegant clothing. Kelly remembered him at a rehearsal: "[He] was on the stage with his crimson pelisse and gold-laced cocked hat, giving the time of the music to the orchestra." Based on pictures that researchers were able to find of Mozart, he seemed to wear a white wig for most of his formal occasions—rese...


    Mozart's music, like Haydn's, stands as an archetype of the Classical style. At the time he began composing, European music was dominated by the style galant, a reaction against the highly evolved intricacy of the Baroque. Progressively, and in large part at the hands of Mozart himself, the contrapuntal complexities of the late Baroque emerged once more, moderated and disciplined by new forms, and adapted to a new aesthetic and social milieu. Mozart was a versatile composer, and wrote in ever...

    Köchel catalogue

    For unambiguous identification of works by Mozart, a Köchel catalogue number is used. This is a unique number assigned, in regular chronological order, to every one of his known works. A work is referenced by the abbreviation "K." or "KV" followed by this number. The first edition of the catalogue was completed in 1862 by Ludwig von Köchel. It has since been repeatedly updated, as scholarly research improves knowledge of the dates and authenticity of individual works.


    Although some of Mozart's early pieces were written for harpsichord, he also got acquainted in his early years with pianos made by Regensburg builder Franz Jakob Späth[de]. Later when Mozart was visiting Augsburg, he got impressed by Stein pianos and shared this in a letter to his father. On 22 October 1777, Mozart had premiered his triple-piano concerto, K. 242, on instruments provided by Stein. The Augsburg Cathedral organist Demmler was playing the first, Mozart the second and Stein the th...

    Mozart's most famous pupil, whom the Mozarts took into their Vienna home for two years as a child, was probably Johann Nepomuk Hummel, a transitional figure between the Classical and Romantic eras.More important is the influence Mozart had on composers of later generations. Ever since the surge in his reputation after his death, studying his scores has been a standard part of classical musicians' training. Ludwig van Beethoven, Mozart's junior by fifteen years, was deeply influenced by his work, with which he was acquainted as a teenager. He is thought to have performed Mozart's operas while playing in the court orchestra at Bonn and travelled to Vienna in 1787 hoping to study with the older composer. Some of Beethoven's works have direct models in comparable works by Mozart, and he wrote cadenzas (WoO 58) to Mozart's D minor piano concerto K. 466. For further details, see Mozart and Beethoven. Composers have paid homage to Mozart by writing sets of variations on his themes. Beethov...

    Braunbehrens, Volkmar (1990). Mozart: Lebensbilder. G. Lubbe. ISBN 978-3-7857-0580-3.
    Cairns, David (2006). Mozart and His Operas. Berkeley, California: University of California Press. ISBN 978-0-520-22898-6. OCLC 62290645.
    Eisen, Cliff; Sadie, Stanley. "Mozart, Wolfgang Amadeus", in: The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 2nd edition, vol. 17, Oxford University Press, New York, 2001. ISBN 978-0-19-517067-2.
    Holmes, Edward (2005). The Life of Mozart. New York: Cosimo Classics. ISBN 978-1-59605-147-8. OCLC 62790104.
    Wolfgang Amadeus Mozart at the Musopenproject
    Chronological-Thematic Catalog Archived 26 March 2014 at the Wayback Machine
    "Discovering Mozart". BBC Radio 3.
  3. Maria Anna Mozart - Wikipedia › wiki › Maria_Anna_Mozart
    • Copilăria
    • Căsătorie și Copii
    • Ani Mai Târziu

    Maria Anna (Marianne) Mozart s-a născut în Salzburg. Atunci când ea a fost de șapte ani, tatăl ei Leopold Mozart a început să o învețe să cânte la clavecin. Leopold a luat-o pe ea și pe Wolfgang în turul a mai multor orașe, cum ar fi Viena și Paris, pentru a prezenta talentele lor. Încă din primele zile s-a remarcat ca un excelent clavecinist și fortepianist. Cu toate acestea, avându-i în vedere părinții, cunoscuți în societate în acel timp, a devenit imposibil pentru ea să-și continue cariera mai departe. Potrivit New Grove, "din 1769 încoace nu i s-a mai permis să-și arate talentul artistic în călătoriile cu fratele ei, ajungând astfel la vârsta căsătoriei." Există dovezi că Marianne a scris compoziții muzicale, cum sunt scrisorile de la Wolfgang lăudându-i munca, dar voluminoasa corespondență a tatălui ei nu menționează nici un fel de compoziții ale ei, și niciuna nu a supraviețuit.

    În contrast cu fratele ei, care s-a certat cu tatăl lor și în cele din urmă nu a ascultat dorințele sale cu privire la carieră și alegerea unei soții, Marianne a rămas în întregime subordonată tatălui ei. Ea s-a îndrăgostit de Franz d'Ippold, care a fost căpitan și profesor particular, dar a fost forțată de tatăl ei să refuze propunerea lui. Wolfgang a încercat, în zadar, să o convingă pe Marianne să-și urmeze preferința. În cele din urmă, Marianne s-a căsătorit cu un magistrat, Johann Baptist Franz von Berchtold zu Sonnenburg (23 august 1783), și s-a stabilit cu el în St. Gilgen, un sat din Austria, la aproximativ 29 km la est de casa familiei Mozart din Salzburg. Berchtold a fost de două ori văduvși a avut cinci copii din două căsătorii anterioare, pe care Marianne i-a ajutat să crească. Ea a purtat, de asemenea, trei copii: Leopold Alois Pantaleon (1785-1840), Jeanette (1789-1805) și Maria Babette (1790-1791).

    Soțul Mariannei a murit în 1801. S-a întors la Salzburg, însoțită de cei doi copii și patru copii vitregi,și a lucrat ca profesor de muzică. Marianne a murit pe 29 octombrie 1829, la 78 de ani, și a fost îngropată în cimitirul Sf Petru, Salzburg.

  4. Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart - Wikipedia › wiki › Lista_compozițiilor_de
    • Simfonii
    • Concerte
    • Muzică pentru Pian
    • Muzică de Cameră
    • Serenade, Divertismente și Alte Lucrări Instrumentale
    • Muzică Religioasă
    • Sonate de BISERICĂ
    • Muzică pentru Orgă
    • Opere

    Simfoniile lui Mozart au fost compuse într-un interval de 24 de ani, între 1764 și 1788. Conform investigațiilor recente Mozart nu a compus doar 41 de simfonii clasificate în mod tradițional ci până la 68 de lucrări complete aparținând acestui gen. Totuși, prin convenție, s-a păstrat numerotarea originală și, prin urmare, ultima sa simfonie rămâne "Nr. 41". O parte dintre simfoniile sale (K. 297, 385, 550) au fost revizuite de compozitor după primele lor versiuni.

    Concerte pentru pian

    Concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart sunt numerotate de la 1 la 27. Primele patru sunt lucrări din copilărie și sunt practic adaptări ale unor sonate pentru pian compuse de diferiți compozitori contemporani (Raupach, Honauer, Schobert, Eckart, C.P.E. Bach). Există și trei concerte nenumerotate, K. 107, care sunt adaptate după sonatele pentru pian compuse de Johann Christian Bach. Concertele nr. 7 și 10 sunt compoziții pentru trei, respectiv două piane. Restul de 21 sunt compoziț...

    Concerte pentru vioară

    Cele cinci concerte pentru vioară ale lui Mozart au fost compuse la Salzburg în jurul anului 1775. Sunt apreciate pentru frumusețea melodiilor și pentru utilizarea ingenioasă a caracteristicilor expresive și tehnice ale instrumentului deși Mozart nu a folosit niciodată toate posibilitățile instrumentului cum au făcut alții după el (cum ar fi Beethoven sau Brahms). 1. Concertul pentru vioară nr. 1 în Mi bemol major, K. 207 2. Concertul pentru vioară nr. 2 în Re major, K. 211 3. Concertul pentr...

    Concerte pentru corn

    De departe cele mai frecvent interpretate concerte pentru corn, cele patru concerte pentru corn ocupă un loc important în repertoriul corniștilor profesioniști. Au fost compuse pentru prietenul lui Mozart Joseph Leutgeb. Concertele, în special al patrulea, au fost compuse drept lucrări virtuoze care permiteau solistului să demonstreze o varietate de abilități la cornul fără valve din perioada lui Mozart. Concertele pentru corn sunt caracterizate prin dialogul elegant și umoristic dintre solis...

    Primele compoziții ale lui Mozart sunt sonatele pentru pian și alte lucrări pentru pian deoarece acesta este instrumentul cu care a avut loc educația sa muzicală. Aproape tot ce a compus pentru pian era destinat pentru a fi interpretat de el însuși (sau de sora sa, și ea o pianistă desăvârșită). Între 1782 și 1786 a compus 20 de lucrări pentru pian solo (inclusiv sonate, variațiuni, suite, fugi și rondouri) precum și lucrări pentru pian la patru mâini și pentru două piane.

    Duete și triouri de coarde

    1. Trio pentru două viori și violoncel în Si bemol major, K. 266 2. Preludii și Fugi pentru vioară, violă și violoncel, K. 404a 3. Duet pentru vioară și violă în Sol major, K. 423 (1783) 4. Duet pentru vioară și violă în Si bemol major, K. 424 (1783) 5. Trio pentru vioară, violă și violoncel în Mi bemol major, K. 563 (1788) 6. Trio pentru vioară, violă și violoncel în Sol major, K. 562e (1788, fragment)

    Cvartete de coarde

    1. Cvartetul de coarde nr. 1 în Sol major "Lodi", K. 80 (1770) 2. Cvartetele milaneze 2.1. Cvartetul de coarde nr. 2 în Re major, K. 155 (1772) 2.2. Cvartetul de coarde nr. 3 în Sol major, K. 156 (1772) 2.3. Cvartetul de coarde nr. 4 în Do major, K. 157 (1772-1773) 2.4. Cvartetul de coarde nr. 5 în Fa major, K. 158 (1772-1773) 2.5. Cvartetul de coarde nr. 6 în Si bemol major, K. 159 (1773) 2.6. Cvartetul de coarde nr. 7 în Mi bemol major, K. 160 (1773) 3. Cvartetele vieneze 3.1. Cvartetul de...

    Cvintete de coarde

    Cvintetele de coarde(K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". 1. Cvintetul de coarde nr. 1 în Si bemol major, K. 174 2. Cvintetul de coarde nr. 2 în Do minor, K. 406 (o transcripție pentru cvintet de coarde a Octetului pentru suflători în Do minor, K. 388) 3. Cvintetul de coarde nr. 3 în Do maj...


    1. Serenada nr. 1 în Re major, K. 100 2. Serenada nr. 3 în Re major "Antretter", K. 185 3. Serenada nr. 4 în Re major "Colloredo", K. 203 4. Serenada nr. 5 în Re major, K. 204 5. Serenada nr. 6 în Re major "Serenata Notturna", K. 239 6. Serenada nr. 7 în Re major "Haffner", K. 250 7. Nocturnă în Re major pentru patru orchestre (Serenada nr. 8), K. 286 (1776-1777) (fiecare din cele "patru" orchestre este alcătuită din doi corni francezi, două viori, violă și violoncel) 8. Serenada nr. 9 în Re...


    1. Galimathias Musicum(Quodlibet), K. 32 (1766) 2. Casare în Sol major, K. 63 (1769) 3. Casare în Si bemol major, K. 99 (1769) 4. Divertisment în Mi bemol major, K. 113 (1771) 5. Divertisment în Re major, K. 131 (1772) 6. Divertisment în Re major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 136 (1772) 7. Divertisment în Si bemol major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 137 (1772) 8. Divertisment în Fa major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 138 (17...


    1. Marș în Re major, K. 62 (introducere pentru Serenada K. 100) 2. Marș în Re major, K. 189 (posibil pentru a introduce/încheia Serenada K. 185) 3. Marș în Do major, K. 214 4. Marș în Re major, K. 215 (pentru a introduce/încheia Serenada K. 204) 5. Marș în Re major, K. 237 (pentru a introduce/încheia Serenada K. 203) 6. Marș în Fa major, K. 248 (pentru a fi utilizată în Divertisment K. 247) 7. Marș în Re major, K. 249 (pentru a introduce și/sau încheia Serenada "Haffner", K. 250) 8. Marș în R...

    Lucrările religioase ale lui Mozart sunt în principal vocale dar există și lucrări instrumentale, cum ar fi Sonatele da chiesa pentru două viori, contrabas și orgă, compuse între 1767 și 1780. Muzica sa religioasă prezintă un mozaic stilistic bogat: elementele de muzică gregoriană se întrepătrund cu contrapunctulriguros și chiar elemente de operă. Unitatea și consistența stilistică este prezentă în toate lucrările sale religioase.

    Sonata de biserică nr. 1 în Mi bemol major, K. 67 (1772)
    Sonata de biserică nr. 2 în Si bemol major, K. 68 (1772)
    Sonata de biserică nr. 3 în Re major, K. 69 (1772)
    Sonata de biserică nr. 4 în Re major, K. 144 (1772)
    Fugă în Mi bemol major, K. 153
    Fugă în Sol minor, K. 154
    Uvertură în Do major, K. 399
    Fugă în Sol minor, K. 401
    Die Schuldigkeit des ersten Gebots, K. 35 (1767)
    Apollo et Hyacinthus, K. 38 (1767)
    Bastien und Bastienne, K. 50 (1768)
    La finta semplice, K. 51 (1768)
  5. Mozart's birthplace - Wikipedia › wiki › Mozarts_Geburtshaus

    Mozart's birthplace was the birthplace of Wolfgang Amadeus Mozart at No. 9 Getreidegasse in Salzburg, Austria. The Mozart family resided on the third floor from 1747 to 1773. Mozart himself was born here on 27 January 1756. He was the seventh child of Leopold Mozart, who was a musician of the Salzburg Royal Chamber. Now a museum, Mozart's birthplace introduces visitors to the early life of the composer, his first musical instruments, his friends, and his passionate interest in opera. The third f

  6. Wolfgang Amadeus Mozart and the Catholic Church - Wikipedia › wiki › Mozart_and_Roman_Catholicism

    From Wikipedia, the free encyclopedia (Redirected from Mozart and Roman Catholicism) St. Stephen's Cathedral, Vienna, the most important edifice of the Roman Catholic Church in Vienna. Mozart's marriage and funeral took place here.

  7. Leopold Mozart - Wikipedia › wiki › Leopold_Mozart

    Johann Georg Leopold Mozart (November 14, 1719 – May 28, 1787) was a German composer, conductor, music teacher, and violinist. Mozart is best known today as the father and teacher of Wolfgang Amadeus Mozart, and for his violin textbook Versuch einer gründlichen Violinschule.

  8. Requiem (Mozart) - Wikipedia › wiki › Requiem_(Mozart)
    • Instrumentation
    • Structure
    • Music
    • History
    • Influences
    • Modern Completions
    • Autograph at The 1958 World's Fair
    • Recordings
    • Arrangements
    • Further Reading

    The Requiem is scored for 2 basset horns in F, 2 bassoons, 2 trumpets in D, 3 trombones (alto, tenor, and bass), timpani (2 drums), violins, viola, and basso continuo (cello, double bass, and organ). The basset horn parts are sometimes played on conventional clarinets, even though this changes the sonority. The vocal forces consist of soprano, contralto, tenor, and bass soloists and an SATB mixed choir.

    Süssmayr's completion divides the Requieminto eight sections: 1. 1.1. Requiem aeternam 1. 1.1. Dies irae 1.2. Tuba mirum 1.3. Rex tremendae 1.4. Recordare 1.5. Confutatis 1.6. Lacrymosa 1. 1.1. Domine Jesu 1.2. Hostias 1. 1.1. Lux aeterna 1.2. Cum sanctis tuis All sections from the Sanctus onwards are not present in Mozart's manuscript fragment. Mozart may have intended to include the Amenfugue at the end of the Sequentia, but Süssmayr did not do so in his completion. The following table shows for the eight sections in Süssmayr's completion with their subdivisions: the title, vocal parts (solo soprano (S), alto (A), tenor (T) and bass (B) [in bold] and four-part choir SATB), tempo, key, and meter.

    I. Introitus

    The Requiem begins with a seven-measure instrumental introduction, in which the woodwinds (first bassoons, then basset horns) present the principal theme of the work in imitative counterpoint. The first five measures of this passage (without the accompaniment) are shown below. This theme is modeled after Handel's The ways of Zion do mourn, HWV 264. Many parts of the work make reference to this passage, notably in the coloratura in the Kyrie fugueand in the conclusion of the Lacrymosa. The tro...

    II. Kyrie

    The Kyrie follows without pause (attacca). It is a double fugue also on a Handelian theme: the subject is based on "And with his stripes we are healed" from Messiah, HWV 56 (with which Mozart was familiar given his work on a German-language version) and the counter-subject comes from the final chorus of the Dettingen Anthem, HWV 265. The first three measures of the altos and bassesare shown below. The contrapuntal motifs of the theme of this fugue include variations on the two themes of the I...


    At the time of Mozart's death on December 5, 1791, only the first movement, Introitus (Requiem aeternam) was completed in all of the orchestral and vocal parts. The Kyrie, Sequence and Offertorium were completed in skeleton, with the exception of the Lacrymosa, which breaks off after the first eight bars. The vocal parts and continuowere fully notated. Occasionally, some of the prominent orchestral parts were briefly indicated, such as the first violin part of the Rex tremendae and Confutatis...

    Completion by Mozart's contemporaries

    The eccentric count Franz von Walsegg commissioned the Requiem from Mozart anonymously through intermediaries. The count, an amateur chamber musician who routinely commissioned works by composers and passed them off as his own, wanted a Requiem Mass he could claim he composed to memorialize the recent passing of his wife. Mozart received only half of the payment in advance, so upon his death his widow Constanze was keen to have the work completed secretly by someone else, submit it to the cou...

    Promotion by Constanze Mozart

    The confusion surrounding the circumstances of the Requiem's composition was created in a large part by Mozart's wife, Constanze. Constanze had a difficult task in front of her: she had to keep secret the fact that the Requiem was unfinished at Mozart's death, so she could collect the final payment from the commission. For a period of time, she also needed to keep secret the fact that Süssmayr had anything to do with the composition of the Requiem at all, in order to allow Count Walsegg the i...

    Mozart esteemed Handel and in 1789 he was commissioned by Baron Gottfried van Swieten to rearrange Messiah (HWV 56). This work likely influenced the composition of Mozart's Requiem; the Kyrie is based on the "And with His stripes we are healed" chorus from Handel's Messiah, since the subject of the fugato is the same with only slight variations by adding ornaments on melismata. However, the same four-note theme is also found in the finale of Haydn's String Quartet in F minor (Op. 20 No. 5) and in the first measure of the A minor fugue from Bach's Well-Tempered Clavier Book 2 (BWV 889b) as part of the subject of Bach's fugue, and it is thought that Mozart transcribed some of the fugues of the Well-Tempered Clavier for string ensemble (K. 404a Nos. 1-3 and K. 405 Nos. 1-5),but the attribution of these transcriptions to Mozart is not certain. Some[who?] believe that the Introitus was inspired by Handel's Funeral Anthem for Queen Caroline, HWV 264. Another influence was Michael Haydn's...

    In the 1960s, a sketch for an Amen Fugue was discovered, which some musicologists (Levin, Maunder) believe belongs to the Requiem at the conclusion of the sequence after the Lacrymosa. H. C. Robbins Landon argues that this Amen fugue was not intended for the Requiem, rather that it "may have been for a separate unfinished mass in D minor"[citation needed] to which the Kyrie K. 341also belonged. There is, however, compelling evidence placing the Amen Fugue in the Requiem based on current Mozart scholarship. First, the principal subject is the main theme of the Requiem (stated at the beginning, and throughout the work) in strict inversion. Second, it is found on the same page as a sketch for the Rex tremendae (together with a sketch for the overture of his last opera The Magic Flute), and thus surely dates from late 1791. The only place where the word 'Amen' occurs in anything that Mozart wrote in late 1791 is in the sequence of the Requiem. Third, as Levin points out in the foreword...

    The autograph of the Requiem was placed on display at the World's Fair in 1958 in Brussels. At some point during the fair, someone was able to gain access to the manuscript, tearing off the bottom right-hand corner of the second to last page (folio 99r/45r), containing the words "Quam olim d: C:" (an instruction that the "Quam olim" fugue of the Domine Jesu was to be repeated da capo, at the end of the Hostias). The perpetrator has not been identified and the fragment has not been recovered. If the most common authorship theory is true, then "Quam olim d: C:" might very well be the last words Mozart wrote before he died. It is probable that whoever stole the fragment believed that to be the case.

    In the following table, ensembles playing on period instruments in historically informed performance are marked by a green background under the header Instr..

    The Requiem and its individual movements have been repeatedly arranged for various instruments. The keyboard arrangements notably demonstrate the variety of approaches taken to translating the Requiem, particularly the Confutatis and Lacrymosa movements, in order to balance preserving the Requiem's character while also being physically playable. Karl Klindworth's piano solo (c.1900), Muzio Clementi's organ solo, and Renaud de Vilbac's harmonium solo (c.1875) are liberal in their approach to achieve this. In contrast, Carl Czerny wrote his piano transcription for two players, enabling him to retain the extent of the score, if sacrificing timbral character. Franz Liszt's piano solo (c.1865) departs the most in terms of fidelity and character of the Requiem, through its inclusion of composition devices used to showcase pianistic technique.

    Brendan Cormican (1991). Mozart's death – Mozart's requiem: an investigation. Belfast, Northern Ireland: Amadeus Press. ISBN 0-9510357-0-3.
    Heinz Gärtner (1991). Constanze Mozart: after the Requiem. Portland, Oregon: Amadeus Press. ISBN 0-931340-39-X.
    C. R. F. Maunder (1988). Mozart's Requiem: On Preparing a New Edition. Oxford: Clarendon Press. ISBN 0-19-316413-2.
    Christoph Wolff (1994). Mozart's Requiem: Historical and Analytical Studies, Documents, Score. Translated by Mary Whittal. Berkeley: University of California Press. ISBN 0-520-07709-1.
  9. Wikipedia

    Wikipedia is a free online encyclopedia, created and edited by volunteers around the world and hosted by the Wikimedia Foundation.

  10. Mark Twain - Wikipedia › wiki › Mark_Twain

    Orion Clemens (brother) Signature. Samuel Langhorne Clemens (November 30, 1835 – April 21, 1910), known by his pen name Mark Twain, was an American writer, humorist, entrepreneur, publisher, and lecturer. He was lauded as the "greatest humorist the United States has produced," and William Faulkner called him "the father of American literature ".

  11. People also search for